Luna

In taina noptii,marinimos se-nalta luna,
Pe cerul albastru,ea si-a impletit cununa.
De jur imprejur,stelele-i vegheaza,
Lumina care cade si ne lumineaza.
Triumfatoare-n noapte,ea capul si-l ridica:
"Ce vreti voi pamanteni?de ce atata frica?
De ce va inspaimantati,atunci cand noaptea vine,
Si somnul vi-l tulburati,cu grija zilei de maine?
De ce va puneti piedici in propria existenta,
Iar capul il plecati,in semn de neputinta?"
Tulburatoarea luna,mareste glasu' in noapte:
"De ce va ingrijorati cand le aveti pe toate?
De ce voi pretuiti cu-adevarat viata,
Abia cand ingerul mortii,pune stapanire pe ea?"
Acestea fiind spuse,ea pleaca mai departe,
In urma ei,ramanand doar soapte...

Prizonier

E atata rautate-n jur si atata minciuna,
Sufletul meu e prizonier,ca intr-o furtuna.
Sunt atatea vorbe goale,spuse fara rost,
Si pentru al meu suflet,niciun adapost.

Sunt fapte care dor si caractere ce infioara,
E ca un camp de lupta,lumea ce ma-nconjoara.
Lanturile le-as rupe,caci sufletul meu zbiara
Nu simt,nu vreau,nu pot...sa ma transform in fiara!