Astazi,ti-am privit chipul,ti-am analizat fiecare vorba,fiecare gest si parca te-am descoperit pentru intaia oara.Te-am luat in brate,iar tu ti-ai asezat capul pe pieptul meu,ca un copil ce isi gaseste linistea in bratele mamei sale.Au urmat minute intregi de tacere,dar inimile noastre au vorbit mai mult ca niciodata.De altfel,ce ne-am mai fi putut spune?cu inima poti simti,ce n-ai simtit vreodata,ea nu minte,ea nu cunoaste limitarea mintii umane...la plecare,m-ai imbratisat profund si mi-ai cuprins mana si mi-ai sarutat-o...ah,ce nebunie! mi-ar fi placut sa mai stau,sa savurez acel moment la nesfarsit,dar secundele semaforului la care asteptam se scurgeau in graba...am plecat in fuga si ti-am luat privirea senina cu mine!
sâmbătă, 22 februarie 2014
joi, 13 februarie 2014
Sa spui ce gandesti
Sa spui ce gandesti e un lux pe care,
Putini si-l permit fara semn de intrebare.
Cu ochi intunecati,te calca in picioare,
Se simt atacati,ii simti cum ii doare!
Familia se vinde pe bani,fara-ncetare
Nu stii cine ti-e frate,cand vezi de ce-s in stare.
Prietenii ti-s alaturi,cand pe ceru-i ti soare
Dispar intr-o secunda,cand furtuna-i in zare.
Prea multa minciuna si mult prea multe vorbe goale,
SA SPUI CE GANDESTI e cu semn de intrebare!
miercuri, 12 februarie 2014
Am gresit...stiu!
"Am gresit, stiu...ma pricep sa scot la iveala ce e mai urat din oameni,sa enervez,sa ma fac urata.Am un caracter ciudat,ma stapanesc greu in situatii dificile sau nu ma stapanesc deloc.Ranesc usor pentru ca nu-mi gasesc cuvintele potrivite ca sa exprim tot ce simt,dar asa am fost mereu si mi-e greu sa fiu ALTFEL intr-un timp asa de scurt...e dificil sa traiesti cu mine,dar e si minunat,e agonie sau extaz,e totul sau nimic.Nu caut scuze pentru partea mea intunecata,face parte din mine,e acolo si uneori iese la suprafata,e ca un vulcan care distruge tot ce s-a construit.Eu sunt scanteia ce aprinde focul care mistuie tot,sunt inger si demon,am partea buna si partea intunecata..."
A recunoaste si accepta partea intunecata din tine,poate fi primul pas spre dobandirea linistii sufletesti.Citatul de mai sus,imi apartine in totalitate.Cuvant cu cuvant am expus pe foaie,o particica din sufletul meu,acea particica de care nu eram constienta pana zilele trecute.Mi-a luat timp,sa recunosc ca nu sunt numai buna,ca nu tot ce fac sau zic e corect,ca nu am un comportament perfect si atata timp cat eu nu sunt un EXEMPLU pentru mine insumi,ce pot sa cer de la ceilalti?
Am ranit multi oameni,am criticat persoanele dragi mie mai ales,pana sa ajung la concluzia ca problema sunt chiar EU.M-am victimizat si i-am aratat cu degetul pe ceilalti,fara sa stiu de fapt ca aratam cu degetul inspre mine.Cei dragi m-au iertat ,iar eu am continuat s-o fac,intrebandu-ma mereu DE CE?DE CE LUMEA IN CARE TRAIESC E IMPERFECTA?De ce oamenii sunt rai?De ce toti imi vor raul?Drept sa va spun,multe lacrimi am mai varsat...aveam sa cred ca m-am nascut intr-o societate trista,intr-o familie saraca si toata lumea imi vroia raul,dar raul se afla chiar in mine.Cu o atitudine pesimista si cu ura fata de lumea in care traiam,fata de societatea care nu-mi oferea nimic,fata de parinti si fata de oricine-mi iesea in cale...
Ma simteam ghinionista,cand aveam doi parinti care ma iubeau enorm si care se straduiau sa-mi asigure o paine calda in fiecare zi si mancare buna.Ceea ce faceau ei pentru mine,in ochii mei era putin...
In ultima perioada ajunsesem sa ma simt tot mai rau cu fiecare vorba cu care ii raneam si am invatat sa cer Iertare,cand imi constientizam greseala,ma simteam vinovata,iar in interiorul meu se dadea o lupta continua pe care o pierdeam de fiecare data.A fost nevoie de o Ambulanta in fata blocului,de tonul ocupat al unui telefon,ca sa-mi doresc sa ma schimb cu adevarat.Dar se putea si mai rau...Asa ca dragilor,cei care ati reusit sa deschideti acest articol si care treceti prin ce am trecut eu,nu uitati ca PUTETI FI SI ALTFEL,puteti sa va treziti inainte sa fie prea tarziu.
Sa recunosti ca ai gresit,sa recunosti egoismul,mandria care fac parte din noi,sa nu mai cautati justificare pentru actiunile si vorbele nepotrivite fata de ceilalti,sa nu mai credeti ca lumea intreaga e imperfecta si doar voi sunteti perfecti,sa incetati sa mai judecati este intr-adevar un proces anevoios,care necesita timp,auto-cunoastere si introspectie interioara,iar primul pas este CONSTIENTIZAREA.
In speranta ca putem fi altfel,decat am fost pana acum,haideti sa incercam sa fim mai buni cu cei dragi,cu semenii nostrii si chiar cu noi insine.
A recunoaste si accepta partea intunecata din tine,poate fi primul pas spre dobandirea linistii sufletesti.Citatul de mai sus,imi apartine in totalitate.Cuvant cu cuvant am expus pe foaie,o particica din sufletul meu,acea particica de care nu eram constienta pana zilele trecute.Mi-a luat timp,sa recunosc ca nu sunt numai buna,ca nu tot ce fac sau zic e corect,ca nu am un comportament perfect si atata timp cat eu nu sunt un EXEMPLU pentru mine insumi,ce pot sa cer de la ceilalti?
Am ranit multi oameni,am criticat persoanele dragi mie mai ales,pana sa ajung la concluzia ca problema sunt chiar EU.M-am victimizat si i-am aratat cu degetul pe ceilalti,fara sa stiu de fapt ca aratam cu degetul inspre mine.Cei dragi m-au iertat ,iar eu am continuat s-o fac,intrebandu-ma mereu DE CE?DE CE LUMEA IN CARE TRAIESC E IMPERFECTA?De ce oamenii sunt rai?De ce toti imi vor raul?Drept sa va spun,multe lacrimi am mai varsat...aveam sa cred ca m-am nascut intr-o societate trista,intr-o familie saraca si toata lumea imi vroia raul,dar raul se afla chiar in mine.Cu o atitudine pesimista si cu ura fata de lumea in care traiam,fata de societatea care nu-mi oferea nimic,fata de parinti si fata de oricine-mi iesea in cale...
Ma simteam ghinionista,cand aveam doi parinti care ma iubeau enorm si care se straduiau sa-mi asigure o paine calda in fiecare zi si mancare buna.Ceea ce faceau ei pentru mine,in ochii mei era putin...
In ultima perioada ajunsesem sa ma simt tot mai rau cu fiecare vorba cu care ii raneam si am invatat sa cer Iertare,cand imi constientizam greseala,ma simteam vinovata,iar in interiorul meu se dadea o lupta continua pe care o pierdeam de fiecare data.A fost nevoie de o Ambulanta in fata blocului,de tonul ocupat al unui telefon,ca sa-mi doresc sa ma schimb cu adevarat.Dar se putea si mai rau...Asa ca dragilor,cei care ati reusit sa deschideti acest articol si care treceti prin ce am trecut eu,nu uitati ca PUTETI FI SI ALTFEL,puteti sa va treziti inainte sa fie prea tarziu.
Sa recunosti ca ai gresit,sa recunosti egoismul,mandria care fac parte din noi,sa nu mai cautati justificare pentru actiunile si vorbele nepotrivite fata de ceilalti,sa nu mai credeti ca lumea intreaga e imperfecta si doar voi sunteti perfecti,sa incetati sa mai judecati este intr-adevar un proces anevoios,care necesita timp,auto-cunoastere si introspectie interioara,iar primul pas este CONSTIENTIZAREA.
In speranta ca putem fi altfel,decat am fost pana acum,haideti sa incercam sa fim mai buni cu cei dragi,cu semenii nostrii si chiar cu noi insine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)