Astazi,ti-am privit chipul,ti-am analizat fiecare vorba,fiecare gest si parca te-am descoperit pentru intaia oara.Te-am luat in brate,iar tu ti-ai asezat capul pe pieptul meu,ca un copil ce isi gaseste linistea in bratele mamei sale.Au urmat minute intregi de tacere,dar inimile noastre au vorbit mai mult ca niciodata.De altfel,ce ne-am mai fi putut spune?cu inima poti simti,ce n-ai simtit vreodata,ea nu minte,ea nu cunoaste limitarea mintii umane...la plecare,m-ai imbratisat profund si mi-ai cuprins mana si mi-ai sarutat-o...ah,ce nebunie! mi-ar fi placut sa mai stau,sa savurez acel moment la nesfarsit,dar secundele semaforului la care asteptam se scurgeau in graba...am plecat in fuga si ti-am luat privirea senina cu mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu